Etica felului in care mancam
de Peter Singer - Iunie 2006

The Ethics of Eating

Copyright: Project Syndicate, 2006
www.project-syndicate.org

Traducere de Patricia Obreja

Peter Singer

Consumul global de carne este prevazut sa se dubleze pana in 2020. Si totusi in Europa si in America de Nord, exista o preocupare din ce in ce mai mare pentru etica felului in care carnea si ouale sunt produse. Consumul carnii de vitel spre exemplu a scazut considerabil de cand a devenit cunoscut de catre toata lumea faptul ca pentru a produce carnea alba – de fapt roz pal – de vitel, vitelul nou nascut este separat de mama lui, anemiat in mod deliberat, si tinut in staule atat de stramte inca nu pot merge si nici nu se pot rasuci vreodata.

In Europa boala vacii nebune a socat multa lume, nu doar pentru ca a zdruncinat imaginea carnii ca hrana sanatoasa, ci de asemenea pentru ca s-a aflat ca boala a fost cauza de hranirea viteilor cu creier si tesuturi nervoase de la oi. Cei care credeau in mod naiv ca vacile mananca iarba au aflat ca viteii pot fi hraniti cu orice de la porumb pana la peste, pui mici de gaina (cu tot cu excrementele lor) si ramasite din abator.

Preocuparea legata de felul in care tratam animalele este departe de a fi limitata la un mic procent din populatie care este vegetariana sau vegana. In puternicelor argumente de ordin etic pentru vegetarianism, nu este inca un punct de vedere general. Mai intalnita este viziunea confirm careia suntem justificati sa manacam carne, atata vreme cat animalele au o viata decenta inainte de a fi omorate.

Problema, asa cum Jim Mason si cu mine am descries in cartea noastra recenta 'The Way We Eat' – 'Felul in care manacam', este ca industria zootehnica refuza animalelor nivelul minim de viata decenta. Zeci de miliarde de pui produsi astazi nu ajung nicioadata afara. Sunt inmultiti astfel incat sa aiba o pofta de mancare foarte mare si sa castige in greutate cat mai repede posibil, apoi inghesuiti in hale care pot adaposti peste 20000 de pasari. Nivelul de amoniac din aer de la excrementele lor acumulate, usuca ochii si ustura plamanii. Macelariti la numai 45 de zile de viata, oasele lor imature abia pot duce greutatea corpurilor lor. Unii clacheaza, nemaiputand ajunge la apa sau mancare, mor repede, soarta lor este irelevanta pentru situatia economica a companiei producatoare.

Conditiile sunt, si mai rele pentru gainile outoare, inghesuite in custi metalice atata de mici incat chiar daca ar fi fost doar o singura gaina in ea, nu ar fi fost capabila sa isi intinda aripile. Dar de obicei sunt patru gaini intr-o o astfel de cusca, si de obicei chiar mai multe. In astfel de conditii, este de asteptat ca pasarile mai agresive sa le bata cu ciocul pe celelalte mai slabe din cusca pana le omoara. Pentru a preveni asta, producatorii le taie pasarilor ciocul cu o lama fierbinte. Ciocul gainii are tesut nervos, dar nici un anestezic sau analgezic nu este folosit pentru atenuarea durerii.

Porcii sunt probabil cele mai sensibile si inteligente animale pe care le mancam in mod obisnuit. (…) In fermele de crestere intensiva de astazi, scroafele gestante sunt tinute in staule atat de stramte incat nici nu se pot intoarce, sau merge mai mult decat un pas inainte sau un pas inapoi. Dorm pe jos direct pe beton, fara paie si nici o alta forma de culcus. Purceii sunt luati de langa scroafa la scurt timp dupa nastere, astfel incat ea sa ramana cat mai repede iarasi gravida, dar nici ei nu vor iesi nicioadata afara, decat atunci cand vor merge la abator.

Aparatorii unor astfel de metode de productie argumenteaza ca ele sunt regretabile, dar ca sunt un raspuns necesar la cererea crescanda de hrana a populatiei. Din contra, cand inghesuim animale in fermele industriale, trebuie sa crestem hrana pentru ele. Animalele ard mare parte din energia hranei respective doar pentru a respire si a-si pastra corpul cald, astfel incat noua ne ramane o mica parte – de obicei nu mai mult de o treime – alteori doar a zecea parte – din valoarea hranei initiale pe care ele o consuma.

Este tragic ca tari precum China si India, pe masura ce devin mai prospere, copieaza metodele occidentale, punand animalele in ferme intensive pentru a oferi mai multa carne si mai multe oua pentru clasa lor de mijloc. Daca acest fenomen va continua, rezultatul va fi suferinta animalelor la o scara mult mai mare decat este acum in Occident, precum si un efect nociv asupra mediului si un risc mai crescut pentru bolile de inima si cancer al sistemului digestiv. Va fi de asemenea ineficient.

Ca si consumatori, avem puterea – si obligatia morala – sa refuzam sustinerea acestor metode care sunt crude pentru animale si nesanatoase pentru noi.

Este interzisa publicarea acestor materiale pe orice alt site!