Simt animalele durerea?
Extrase din "Eliberarea animalelor", a doua editie
New York: Avon Books, 1990

Do Animals Feel Pain?

Traducere de Patricia Obreja

Peter Singer

Simt animalele, in afara omului durerea? Cum putem afla acest lucru? Bine, cum stim daca cineva, om sau nu, simte durerea? Stim ca noi putem simti durerea. Stim asta prin experienta directa a durerii pe care o avem cand, spre exemplu cineva stinge o tigara aprinsa pe mana noastra. Dar cum putem sti ca oricine altcineva simte durerea? Nu putem experimenta direct durerea altcuiva, indiferent ca acel altcineva este cel mai bun prieten, sau un caine de pe strada. Durerea este o stare de constiinta, un “eveniment mental”, si deci nu poate fi observant nicioadata. Comportamente ca zvarcoliri, tipete sau indepartarea mainii de tigara aprinsa nu reprezinta durerea in sine, nici inregistrarile neurologice ale activitatii cerebrale, toate sunt doar observatii ale durerii in sine. Durerea este ceva care se simte, si putem doar presupune ca si altii o simt, din diverse indicatii externe. (...)

Daca este justificabil sa presupunem ca alti oameni simt durerea asa cum simtim si noi, este vreun motiv pentru care o presupunere similara sa nu fie justificabila si in cazul altor animale?

Aproape toate semnele care ne conduc la presupunerea ca alti oameni simt durerea pot fi vazute si la alte specii, in special la specii care ne sunt apropiate – specii de mamifere sau pasari. Semnele comportamentale includ zvarcolire, contorsionari faciale, gamete, scheunaturi si alte forme de chemare, incercari de a evita sursa durerii, aparitia fricii in cazul repetarii actiunii vatamatoare, si asa maii departe. Mai mult, stim ca aceste animale au un sistem nervos foarte similar cu al nostru, care raspunde din punct de vedere psihologic ca si al nostru cand animalul este in circumstante in care noi am simti durerea: o crestere initiala a presiunii sangelui, pupile dilatate, transpiratie, puls crescut, si, daca stimulul continua, o scadere a presiunii sanguine. Desi oamenii au un cortex mai dezvoltat decat alte animale, aceasta parte a creierului este legata doar de functiile gandirii, si nu de impulsurile de baza, de emotii sau sentimentele. Aceste impulsuri, emotii si sentimente sunt localizate in diencefal, care este bine dezvoltat la multe specii de animale, in special mamifere si pasari.

Stim de asemenea ca sistemul nervos al altor animale nu este construit artificial – asa cum ar putea fi al unui robot – pentru a copia comportamentul relativ la durere al oamenilor. Sistemul nervos al animalelor a evoluat asa cum a evoluat si al nostru. (...) Capacitatea de a simti durere creste sansele de supravietuire ale unei specii, atata vreme cat determina membrii speciei respective sa evite sursele care i-ar putea rani. Este desigur irational sa presupunem ca sisteme nervoase care din punct de vedere psihologic sunt identice, care au o origine comuna si o functie evolutiva comuna, si care rezulta in forme similare de comportament ar putea functiona in feluri total diferite la nivelul simtirilor subiective.

Majoritatea covarsitoare a oamenilor de stiinta care si-au pus aceasta intrebare sunt de acord. Lord Brain, unul dintre cei mai eminenti neurologi contemporani, a spus:

“Personal nu vad nici un motiv de a recunoaste ratiunea oamenilor si de a o nega animalelor. (...) Eu cel putin nu ma pot indoi ca interesele si activitatile animalelor sunt corelate cu constiinta si cu sentimentele, in acelasi mod ca si la oameni, si care pot fi, din ceea ce stiu, la fel de puternice.”

Autorul unei carti despre durere scrie:

“Toate dovezile sustin faptul ca mamiferele vertebrate simt senzatia de durere cel putin la fel de puternic ca si noi. A spune ca ele simt mai putin pentru ca sunt animale inferioare este o absurditate; poate fi usor aratat ca multe dintre simturile lor sunt mult mai ascutite decat ale noastre - acuitatea vizuala la anumite specii de pasari, auzul la majoritatea animalelor salbatice, si simtul tactil la altele; aceste animale depind mai mult decat o facem noi astazi de o capacitate cat mai ascutita de a detecta un mediu ostil. In afara de complexitatea cortexului cerebral (care nu precepe in mod direct durerea) sistemul lor nervos este aproape identic cu al nostru, iar reactiile lor la durere sunt asemanatoare cu ale noastre, desi le lipsesc (din ceea ce stim pana acum) conotatiile filozofice si morale. Elementul emotional este evident, in principal in forma fricii si furiei.”

Ar putea fi suficient pentru a considera lucrurile rezolvate, dar este necesar sa mai facem o obiectie.

Exista o delimitare foarte vaga a ceea ce inseamna o gandire filozofica, derivand probabil din doctrine filozofice influientate de Ludwig Wittgenstein, care sustine ca nu putem atribui stari de constiinta fiintelor care nu pot vorbi. Aceasta opinie nu mi se pare plauzibila. Limbajul poate fi necesar pentru gandirea abstracta, la un anumit nivel; dar stari precum durerea sunt mult mai primitive, si nu au de-a face cu limbajul.

Copii mici sunt incapabili sa foloseasca limbajul. Putem nega ca un copil de un an poate simti durerea? Daca nu, atunci limbajul nu poate fi crucial. (...)

Deci pentru a concluziona: nu exista motive temeinice, stiintifice sau filozofice, pentru a nega ca animalele simt durerea. Daca nu ne indoim ca alti oameni simt durerea, atunci nu ar trebui sa ne indoim ca si animalele o simt.

Animalele simt durerea.

Este interzisa publicarea acestor materiale pe orice alt site!