Herr Paul - Arta?

de Ariciu'

Apel catre Ministrul Culturii,

Spectacolul "Herr Paul" de Tankred Dorst - regia Radu Afrim, scenografia Iuliana Valsan - Teatrul Tineretului din Piatra Neamt

In piesa Herr Paul sunt folosite pe post de recuzita zeci de animale impaiate: “soareci, cerbi, capriori, lebede, pauni, bursuci, porumbei, gaini (una indesata intr-un pisoar), pauni, bufnite, lilieci, serpi, insecte, arici, un cap de urs... De unele si-au batut joc, macelarindu-le: gatul de lebada e infipt in perete ca un maner, capul unui caprior este atasat unui trup de lebada, bursucul are aripi de porumbel... Aceasta este arta?”
http://www.gapo.ro/albume/slideshow/13157/

Herr Paul - Arta? Herr Paul - Arta?

Potrivit unor informatii, unele animale din piesa au fost omorate si impaiate pentru acest spectacol – ceea ce ar fi cel putin imoral. Multe din animalele impaiate sunt salbatice.

“Din sursa sigura stiu ca nu este vorba de impaieri vechi, pentru ca insasi scenografa s-a laudat cum a gasit tot felul de impaietori in zona”.

Desi teatrul sustine ca animalele provin de la 'crescatori de animale care le impaiaza dupa ce mor', e putin probabil ca vreun astfel de crescator sa fi tinut in casa o monstruozitate creata dintr-un cap de caprior si un trunchi de lebada.

Herr Paul - Arta? Herr Paul - Arta?

Scenografa: “Am gasit cainele calcat de masina de care stapanul nu s-a putut desparti si l-a impaiat, animale moarte de batranete impaiate etc etc, forme disperate de atasament fata de animale carora prin impaiere le prelungesc viata si dupa disparitia lor fizica. Am cunoscut oameni care m-au impresionat si emotionat. De la ei si de la alti colectionari care le pastrau din diverse alte ratiuni am achizitionat animalele impaiate. Majoritatea s-au despartit greu de ele si tot majoritatea le-au dat din ratiuni in primul rand economice. Sunt multi crescatori de animale care nu mai au din ce hrani animalele vii si vand totul din casa pentru supravietuire. Sunt sacrificii impresionante pentru micile suflete.”

Herr Paul - Arta?

Teatrul: "Nu au fost sacrificate animale pentru spectacol, ci au fost achizitionate animale de la oameni care, din diferite ratiuni, aveau animale impaiate. Exista oameni, crescatori de animale, care le impaiaza dupa ce mor pentru ca nu se pot desparti de ele. Herr Paul impaiaza animale pentru ca asa pacaleste putreziciunea. Cu acest spectacol nu a fost inventata o procedura noua de sacrificare a animalelor, ci artistii au folosit animale impaiate de mult pentru a crea universul unui om care impaiaza animale, pentru ca asa intelege el ca poate prelungi viata, dandu-le o viata noua. Asa scrie textul. Actul artistic e dincolo de acest aspect. Toti artistii sunt iubitori de animale si nu ar face rau nici unei vietati. Muzeul Antipa e plin de animale impaiate. Nimeni nu s-a sesizat?"

Herr Paul - Arta? Herr Paul - Arta?

Foarte concludent raspunsul teatrului fata de nedumerirea publicului profan care nu intelege ce inseamna “arta”…
Daca la Antipa stim ca gasim animale impaiate, si putem merge sa le vedem sau nu, la teatru nu ne asteptam sa vedem cadavre de animale impaiate. Cel putin nu ne asteptam pana la aceasta piesa... Muzeul Antipa nu pretinde ca face arta.

Herr Paul - Arta?

Filmul Taxidermia avertizeaza cinstit publicul prin titlu asupra continutului: exista in film un impaietor de animale, si animale impaiate. Noi nu putem schimba asta, dar putem influenta audienta filmului.
In piesa Herr Paul sunt 'zeci de animale impaiate' – nu doar cainele mort de batranete sau doua-trei 'achizitii'. Ceea ce e aproape de domeniul patologicului se poate numi arta?

Herr Paul - Arta?

“Inconjurat de animalele impaiate, semne ale unei vieti fizic terminate, Herr Paul traieste in lumea lui in care totul din iubire si atasament fidel este reinventat pentru a-i fi in continuare aproape, pentru a-i face parte din viata. Iubirea transcede moartea fizica.”
Ce este mai real? Lumea pe care poti sa o atingi, pe care o creezi, sau lumea careia ii raspunzi? Fictiunea lui Dorst este doar o fictiune inocenta, in timp ce punerea in scena a fictiunii lui lui Dorst, cu zeci de cadavre impaiate adunate de la impaietorii din Neamt este cat se poate de reala.
Creatia umana poate imbraca forme macabre. Taxidermia arata ca omul se poate juca de-a Dumnezeu, in cel mai sumbru mod. Realizatorii acestei piese merg pana la capat, nerezistind impulsului vulgarizant de a pune un cap de animal pe un trunchi de pasare - 'prelungindu-le viata, dandu-le o viata noua' ...

Herr Paul - Arta?

Arta ar trebui sa inalte spiritul uman ... aceasta expozitie de animale impaiate il degradeaza. Explicatia scenaristei Iuliana Vilsan ne arata ca nu intelege natura fiintei vii ... si de aceea nu are respect pentru aceasta.

Nedumerirea noastra devine si mai mare afland ca piesa a fost nominalizata pentru decor la premiile Uniter pentru cea mai buna scenografie a anului 2009.

Herr Paul - Arta?

Daca lumea teatrului este unanima in a elogia aceasta piesa, noi, o parte a publicului, avem senzatia ca totusi 'imparatul este gol' iar maniera - de prost gust.
Cu certitudine insa dorim sa fim siguri inainte de a ajunge in sala de teatru ca nu vom gasi pe scena o lume intesata de cadavre impaiate, grotesca, gaini impaiate care inca fac oua, arici impaiati carora li se dau intrebuintari casnice, fazani si sconcsi impaiati care alunga vizitatorii nepoftiti, trenulete pline de animale impaiate, sau capete de animale atasate pe trunchiuri de pasari.

A existat o expozitie de anatomie umana. Corpurile au fost donate stiintei de catre cei care se aflau in expozitie, inainte de a muri de moarte naturala. Animalele in acest spectacol nu si-au donat corpurile, ci au fost au fost luate cu forta, violent, chiar daca in trecut - au fost jupuite, tabacite, umplute cu talas, vata, ata, aripile si picioarele puse pe sarme, cusute, in ochi s-au fixat ochi de sticla. Este asta arta? “ Iubirea transcede moartea fizica”.

Herr Paul - Arta?

Dar poate realizatorii acestui spectacol nu au nici o vina. Daca educi oamenii sa respecte viata – ceea ce religia si societatea noastra nu fac – este mai putin probabil sa creezi asemenea expozitii de arta atroce.
Daca astfel de aspecte nu tin de mai-marii culturii, totusi exista un aspect unde ministerul ar putea avea un cuvint de spus. Noi, ca si consumatori in definitiv, dorim ca 'produsul' care ni se ofera sa fie corect 'etichetat', si sa putem alege inainte de a pasi in sala, citind afisul teatrului, daca dorim sau nu sa vedem spectacolul si scenografia. “Piesa prezinta animale impaiate si impaietori”. Ar fi corect fata de public si de asemenea in interesul realizatorilor sa nu produca confuzii.
Daca vom plati fara voie sa vedem o tortura cu animale impaiate, pe viitor vom alege cu siguranta alti regizori, alti scenografi, sau doar pe clasicii Mos Teaca si Coana Chirita.

Herr Paul - Arta?

Iar daca regizorii si scenografii nostri vor continua sa faca arta din dramele impaietorilor, si, de ce nu, din suferintele vanatorilor si angoasele macelarilor, intre teatrul grotescului cu cadavre de animale mancate de molii si un film comercial cu desene animate unde 'no animal was harmed during the making of this film”, cu siguranta tot mai multi multi dintre noi vor alege Avatar.

Herr Paul - Arta?

PS: criticam astfel de 'productii' pentru ca noi percepem natura altfel:

http://www.denistube.com/animaux/lempathie-des-animaux/