Isus - activist vegan pentru drepturile animalelor

Traducere de Daniela Dragomir

http://veganschool101.blogspot.com/2008/12/murdered-jesus-vegan-animal-rights.html

In timpurile stravechi templul din Ierusalim era diferit de sinagogile sau bisericile moderne – era un loc unde evreii faceau sacrificii animale, semanand astfel mai degraba a macelarie sau abator decat a loc sfant de inchinare in acceptiunea moderna. Preotii din templu puteau sa opreasca mare parte din carnea animalelor sacrificate, beneficiind astfel economic de pe urma acestei practici. Pentru ebioniti uciderea animalelor era o sanctiune religioasa; uciderea animalelor nu avea loc in religia lor.

Isus a spus: (Matei 9:13 si 12:7), "Mila voiesc, iar nu jertfe", citat care apare de asemenea in Homilies si Recognitions (http://compassionatespirit.com/Rec-and-Hom-FAQ.htm) (doua documente ale bisericii crestine timpurii, datate aproximativ in sec III d.C., utilizind probabil materiale considerabil mai vechi).

Evanghelia Ebionitilor (http://www.crestinortodox.ro/carte-912-81420-literatura-apocrifa-48) il citeaza pe Isus spunand:

Am venit sa abolesc sacrificiile, si daca voi nu le opriti, urgia mea impotriva voastra va fi de neoprit (Panarion 30.16.5)

In apropierea Pastelui evreiesc Isus a mers in Ierusalim. In curtile Templului a gasit oameni vinzind vite, oi si porumbei iar altii asezati la mese, schimbau bani. Dintr-o funie a facut bici si i-a alungat pe toti din Templu, vitele si oile; a imprastiat monezile celor care schimbau bani si le-a rasturnat mesele. Celor care vindeau porumbei le-a zis:

“Scoateti astea de aici! Cum indrazniti sa faceti din casa Tatalui meu targ! (Ion 2:13-16 NIV)

Evangheliile sinoptice (Matei, Marc si Luca) ca si Evanghelia lui Ion, relateaza acest fapt. Este singura data cind Isus este prezentat intr-o ipostaza agresiva. Taierea animalelor in numele lui Dumnezeu a dus la aceasta actiune atat de necaracteristica.

Cei mai multi crestini cunosc acest incident, eufemistic numit: “curatirea Templului”.

Dar putini realizeaza ca el este evenimentul pivot al Saptaminii Luminate. Acesta a pus in miscare prinderea, judecata si moartea lui Isus pentru ca, in incercarea de a pune capat uciderii animalelor, a atacat de fapt fundamentul economic al Ierusalimului. Cu 600 de ani inaintea acestui episod, Orasul Sfint devenise centrul religiei sacrificiale, cand Templul fusese declarat singurul loc autorizat pentru sacrificii.

Intregul oras si toti locuitorii sai depindeau de Templu pentru a supravietui. Lucratori, artizani, mestesugari, fermieri erau tot atat de devotati pastrarii cultului sacrificiilor cum erau si preotii, levitii (paznicii templului) si toti ceilalti implicati direct in activitatile zilnice ale templului. In termeni moderni, vechiul Ierusalim ar fi clasificat ca un oras a carui existenta depindea de turisti.

Existau permanent turisti in pelerinaj in Orasul Sfint si de 3 ori pe an, in timpul ritualurilor religioase majore ale iudaismului, numarul pelerinilor devenea o mare masa de oameni. Si niciodata nu erau mai multi decat de Paste. Cum multimile de oameni se adunau in Ierusalim, momentul era perfect pentru ca Isus sa atace sistemul sacrificiilor animale. Nu numai ca ar fi existat multi martori a ceea ce avea sa se intimple; alte mii ar fi aflat apoi despre aceste fapte, si povestea ar fi trecut mai departe la pelerinii gazduiti in oras si in jurul lui.

Evanghelia dupa Marc stabileste clar ca atacul asupra sistemului sacrificial, al jertfelor a fost un fapt planuit dinainte, nu un act impulsiv. Dupa descrierea intrarii triumfale in Orasul Sfant cind multimile aclama ‘Osana’, evanghelia lui Marc spune ca Isus a intrat in Ierusalim si a mers la Templu: “Si a intrat Iisus în Ierusalim si în templu si, privind toate in jur si vremea fiind spre seara, a iesit spre Betania cu cei doisprezece.”(se pune accent) (http://ro.wikisource.org/wiki/Biblia/Noul_Testament/Marcu/Capitolul_11)

Actiunea pe care o gandea Isus urma sa fie un spectacol cu mult public. Insa pana cand a trecut de multimile care ovationau si se imbulzeau pe drumul care intra in Ierusalim, cei mai multi se intorsesera deja la casele lor, sau la hanurile aglomerate care ii gazduiau in perioada Pastelui. Asa ca a mers in Betania, unde avea sa ramana peste noapte in casa lui Lazar.

Dar inainte ca Isus sa paraseasca orasul, cand ‘a privit toate in jur’, va fi vazut animalele care erau ingramadite in imprejmuirile Templului. A doua zi avea sa fie ziua de 10 Nisan, ziua traditionala cand capul barbatesc al familiei alegea animalul care urma sa fie ucis in cinstea Creatorului sau.

Victima era aleasa conform unui protocol strict: numarul mesenilor care mancau impreuna dicta marimea animalului pe care ei il puteau manca. Animalul cumparat in ziua de 10 Nisan nu se sacrifica pana in ajunul Pastelui, care era in ziua a 14-a. Cum in acest sezon fiecare isi taia animalul propriu, numarul celor care taiau animale si numarul victimilor era asa mare incat cumpararea si uciderea nu puteau sa aiba loc in aceeasi zi.

Pe baza insemnarilor au fost reconstituite evenimentele care aveau loc intr-o zi de sacrificare.

Uciderea incepea la 3 pm si pana la apusul soarelui aproximativ 18.000 de animale erau ucise. Cum templul nu avea loc pentru toti ‘credinciosii, in acelasi timp, victimele trebuiau sa fie ucise in 3 schimburi.

Aproape 6.000 de oameni intrau in fiecare schimb si intrucat jertfa era un animal de un an, de obicei oamenii aduceau pe umeri miei. Odata ajunsi la locul sacrificarii, se aliniau in siruri lungi linga un sir de preoti. Se auzeau sunete de shofar (coarne de berbec folosite ca instrumente de suflat); mieii erau aruncati la pamant si li se taia gitul. In timp ce mieii singerau de moarte, preotii aflati langa ei adunau sangele in vase mari. Cand acestea erau pline erau inmanate celor care stateau langa altar. Acestia varsau sangele intr-o parte a altarului. Galetile goale erau folosite din nou si umplute cu sangele altor miei.

Desi era conceput sa fie eficient, nici oamenii si nici animalele care luau parte la procesul de taiere nu se comportau intotdeauna eficient. Uneori cutitul nu era destul de ascutit, ori mielul se zbatea prea tare, si desi sangele incepuse sa tisneasca din gatul sau, un alt miel innebunit trebuia supus cu forta inainte de a putea face o taietura mai buna.

Desigur animalele ucise isi pierdeau orice control al vezicii urinare si al rinichilor. Mirosul, groaza animalelor muribunde, si nesfirsitele galeti de sange varsate pe altar in numele lui Dumnezeu, faceau evident ca acest ritual al terorii si violentei era veneratia unui idol. Acest zeu-al-uciderii era creat de oameni dupa chipul lor propriu, decazut.

Cum masacrarea inocentilor era adoratie idolatra, Isaia si ceilalti profeti din urma au cerut sfirsitul religiei sacrificiale. Insa ei nu au luat atitudine impotriva cultului Templului. Acum, sute de ani mai tirziu, Isus Cristos care isi incepuse preotia spunind ca este implinirea profetiei lui Isaia (Luca 4:16-20) a luat atitudine direct impotriva acelui sistem.

Rezultatul final a fost ca romanii l-au crucificat pe Isus. Pilat, guvernatorul roman, cu greu ar fi crucificat pe cineva doar din cauza unei dispute teologice evreiesti. Dar daca cineva provoca revolta sau tulburari in incinta templului, aceasta cerea interventia Romei. Este mult mai plauzibil ca Isus a obiectat fata de insasi practica sacrificarii animalelor, si ca aceasta subminare a afacerii templului in cursul saptaminii pastelui a fost cauza imediata si cea mai importanta a mortii sale. Acest act si interpretarea lui ca o amenintare a ordinii publice a dus imediat la rastignirea lui Isus.