Scrisoare dintr-o Lume Vegana

Traducere de Daniela Dragomir

http://veganjoy.blogspot.com/2009/06/this-is-letter-from-joanna-lucas-of.html

Aceasta scrisoare a fost preluata cu permisiunea Joannei Lucas - Peaceful Prairie Sanctuary, Colorado.
Pentru mai multe informatii despre controversele si incompatibilitatile asociate cu fermele de animale 'organice' si ''free-range' va rugam sa vizitati www.peacefulprairie.org

Dragi prieteni si activisti,

Intr-un moment cand cele mai multe organizatii pentru drepturile animalelor promoveaza activ, sustin si recompenseaza produsele animale si metodele de crestere ‘umane’, va scriu in numele a 3 dintre beneficiarii acestei clemente.

Pentru industrie, ei sunt cunoscuti drept unitatile de productie #6, #35, si #67,595. Pentru consumatorul ‘milos’, termenii: ‘lactate organice’, ‘vitel cu carne roze’, ‘gaini crescute liber’ sunt doar etichete pentru linistirea cugetului. Avocatii bunastarii le numesc ‘alternative umane’. Ei intre ei se stiu ca mama, fiu, sora, prieten. Pentru ei insisi, ei sunt ceea ce voi si eu suntem fata de noi insine: o lume de experiente individuale, sentimente, temeri, amintiri, o lume avand constiinta de sine, o lume care nu are nevoie de interferenta noastra – fiecare avand certitudinea absoluta ca viata ei sau a lui merita traita.

#6 este mama pentru prima data. Este innebunita. Puiul ei lipseste. Strabate disperata padocul, mugind, plangand, chemandu-si puiul pierdut, temandu-se de ce poate fi mai rau, vazandu-si temerile confirmate. Ea este una din miile de femele lipsite de aparare care se nasc intr-o ciudata, inverzita ferma de lactate organice. Isi va trai scurta viata intr-o tristete adanca pentru pierderea tuturor puilor, unul dupa altul. Laptele ei va fi muls fara indurare de-a lungul ciclurilor repetate de gestatie si pierderea puilor nou-nascuti.
Singura ei experienta a maternitatii va fi cea a pierderii celei mai grele pentru o mama. In floarea varstei, corpul ei va fi secatuit, spiritul ei se va frange, ‘productia’ ei de lapte va scadea, si ea va fi trimisa la un abator infiorator, alaturi de alte mame indurerate, infrante, ‘istovite’, asemeni ei.
Ea este adevarata fata a laptelui organic.
Scrisoare dintr-o Lume Vegana
#35 este un vitel nascut in urma cu 2 zile, cordonul ombilical inca nu i s-a desprins, pielea mai pastreaza urmele fluidelor nasterii, ochii inca nu pot focaliza, picioarele sunt nesigure. Plange sfisietor dupa mama. Nimeni nu-i raspunde. Isi va trai scurta viata ca orfan, singura lui experienta despre dragostea de mama va fi sa tanjeasca dupa ea, singura lui experienta despre aceasta legatura emotionala va fi aceea a absentei. Curand, amintirea mamei, fata ei, vocea ei, mirosul ei se vor estompa, doar dorul de caldura materna, dureros, irepresibil, va ramine acolo. Cand va implini 4 luni, el si alti orfani asemeni lui vor fi urcati in camioane si dusi la taiere. Si, in timp ce va fi tarat pe pardoseala abatorului spre locul de taiere, isi va cauta inca mama, intr-o nevoie disperata de prezenta ei ocrotitoare, in acel moment intunecat si infricosator, simtindu-i lipsa mai mult ca niciodata in mijlocul suspinelor si sunetelor inspaimintatoare, si mirosului mortii care-l inconjoara, si, in disperare, in nevoia de o umbra de alinare si protectie, el, asemeni celor mai multi dintre viteii sugari, va da sa suga degetele ucigasilor sai.
El este adevarata fata a carnii de vitel ‘roze’, pe care noi incurajam ‘restaurantele de frunte responsabile’ sa o foloseasca.
Scrisoare dintr-o Lume Vegana
#67.595 este una dintre cele 80.000 pasari crescute liber intr-o afacere de familie. N-a vazut niciodata soarele, si n-a simtit niciodata iarba sub picioare, nu si-a cunoscut mama. Aerul plin de amoniac ii arde ochii, corpul ii e lipsit de pene si plin de vanatai si abraziuni, oasele sunt fragile, secatuite de productia de oua, durerea ascutita pulseaza in ciocul retezat. Este istovita, epuizata si infranta. Dupa o viata de privatiune sociala, psihologica, emotionala, fizica, ciuguleste nevrotic tinte fantomatice ore in sir. Are varsta de 2 ani si viata ei s-a incheiat. Productia ei de oua a scazut, si va fi eliminata in modul cel mai ieftin posibil – va fi gazata impreuna cu celelalte 80.000 pasari din comunitatea ei. Vor trebui 3 zile intregi pana sa se incheie aceasta actiune. Timp de 2 zile indelungate, va auzi sunetele si va simti mirosul in timp ce surorile sale vor fi ucise in incinte de gazare in afara halei ei. In a treia zi va veni rindul ei. Va fi inhatata de picioare si pentru prima data in viata va fi scoasa din hala si, asemeni fiecareia din cele 80.000 gaini ‘epuizate’, asemeni fiecareia din cele 50 miliarde victime anuale ale apetitului nostru, ea se va zbate sa traiasca si nu va accepta nici o explicatie si nici o justificare pentru faptul ca i se fura sarmana, singura ei viata.
Ea este adevarata fata a oualelor de gaini crescute liber iar noi incurajam campusurile scolare, afacerile si consumatorii sa foloseasca aceste oua.
Scrisoare dintr-o Lume Vegana
Acestia sunt beneficiarii “metodelor umane de crestere a animalelor” pe care noi, aparatorii animalelor le dezvoltam, promovam, si recompensam public incurajand consumatorii ‘condescendenti’ sa cumpere produsele despre care stim ca nu sunt altceva decat suferinta. Metode ‘umane’ pe care, daca vreunii dintre noi ar fi fortati sa le indure, nimeni nu le-ar considera umane.

Noi, activistii, stim ca nu exista la nici o scara crestere a animalelor cu compasiune, responsabila sau etica. Stim ca singura alternativa etica si umana este cea vegana.

De ce suntem atat de putini cei care spunem adevarul? De ce descriem produsele ‘crescute liber” drept umane cand stim oroarea produsa de astfel de metode asupra victimelor? De ce mintim publicul, si pe noi insine, cand cresterea ‘cu compasiune’ a animalelor nu este altceva decat un mit, o schema de marketing, o eticheta inselatoare? De ce atat de multi dintre noi sacrifica vietile animalelor, incurajand consumul carnii lor, a oualelor si a laptelui, cand datoria noastra este sa luptam pentru vietile lor ca si cum ar fi ale noastre? De ce promovam practica consumului de animale cand stim ca este brutala, de neiertat, lipsita de constiinta, si complet inutila? De ce gratificam consumatorii ca sa ceara mai mult din chiar lucrul pe care noi ne straduim sa-l eliminam? De ce intarim si incurajam aroganta specisista, fortificata, cand rostul nostru, singurul nostru rost, ca activisti si educatori vegani, este sa provocam si sa schimbam acea aroganta oferind un nou model de gandire asupra animalelor non-umane, un nou model de interactiune cu ele, un nou mod de viata, o noua cale de a exista in aceasta lume?

Multi dintre noi justifica aprobarea pentru produsele animale ‘umane’ si sustinerea reformelor privind bunastarea spunind ca lumea nu este pregatita de schimbare, ca s-ar putea sa nu devina niciodata vegana, ca putem spera cel mult sa reducem intre timp suferinta animalelor condamnate de astazi. Ceea ce nu este adevarat. Adevarul este altul. Este o teama – teama de actiune, lipsa de vointa, o atitudine de auto-infrangere, si in cele din urma, o profetie a auto-multumirii.

Adevarul este ca lumea se poate schimba. Intr-adevar lumea s-a schimbat de multe ori pana acum, si s-a schimbat in moduri care pareau imposibile in acele vremuri. Adevarul este ca lumea se va schimba, dar numai daca noi lucram pentru crearea acestei schimbari. Va ramane neschimbata daca noi, auto-proclamati agenti ai schimbarii, o incurajam sa ramana neschimbata. Se va schimba daca fiecare dintre noi va spune adevarul in intregime ca nu exista o astfel de crestere umana a animalelor, sau folosire in orice fel a animalelor, adevarul ca singura alternativa umana este stilul vegan, adevarul ca la orice scala cresterea animalelor este un dezastru etic si de mediu, adevarul ca animalele sunt indivizi ca mine si ca voi care se intampla sa fie non-umani si care au acelasi inerent drept la viata si la libertate ca mine si ca voi. Adevarul ca stilul vegan nu este o ‘optiune privind stilul de viata’ ci un imperativ moral.

Putem face mai mult. Intr-adevar, avem obligatia sa facem mai mult.

Va invit sa va constatati singuri cat de mult se poate realiza cand un mic grup de activisti devotati isi dedica tot timpul si resursele educatiei vegane care este in acord cu, si nu submineaza, scopul nostru final – Eliberarea Animalelor – si cand mesajul Fii vegan este in centrul fiecarei informatii transmise, de la resurse online, la literatura tiparita, la reclame, mitinguri, panouri, evenimente cu deschidere in exterior, pana la explorarea individualitatii animalelor de ferma descrise in portretele prezentate pe Prairie Blog.

Cu un buget aproape inexistent, cu un nucleu de educatori vegani voluntari, hotarati sa spuna intregul adevar despre carne, lapte si oua, o organizatie mica, de oameni obisnuiti, ca Peaceful Prairie Sanctuary a construit ceva ce organizatii mari, puternice nu numai ca nu au reusit sa aduca in prim plan, dar au subminat consistent de-a lungul unor ani de propaganda anti-vegana: O lume vegana vibranta crescand in mijlocul unei lumi non-vegane, un loc unde animalele refugiate sunt privite si reprezentate ca indivizii care sunt de drept, o lume ai carei locuitori umani sustin neobosit nimic altceva decat eliberarea totala, un Stat Liber in inima unei lumi subjugate, un loc unde principiile abolitionismului sunt aplicate in cuvant, gand si fapta. O enclava vegana a carei prezenta a schimbat deja geografia spirituala, psihologica, politica si fizica a lumii.

Va invit pe fiecare sa o experimentati. Alaturati-va noua in lupta pentru a extinde granitele acestei lumi. Ajutati-ne sa desfiintam aceste granite.